Editura Humanitas, Bucuresti,2004, 2006 2008
Traducere: Anca Visineascu
Pasiunea mea pentru literatura ştiinţifică este veche. Momentul
apariţiei blogului mă prinde cu mare parte din literatura de popularizare
apărută la noi, citită. De aceea, voi reciti şi voi reveni periodic cu titluri
care mi-au modelat în ultimii ani reprezentarea despre lume. Mă pasionează şi
sunt la curent cu marile dispute teoretice ale ultimelor decenii, sunt la curent
cu încercările de a unifica fizica fundamentală, cu perspectivele noii biologii
şi chiar cu teoriile matematice contemporane (atât cât îmi permite
incapacitatea mea funciară de a opera cu numere) şi urmăresc cu pasiune această
minunată aventură intelectuală, începută în urmă cu câteva secole şi denumită
ştiinţă matematică şi experimentală. Urmăresc de asemenea dialogul dintre
oamenii de ştiinţă şi filosofi şi teologi, atât cât e. Evident, am unele opinii
cu privire la chestiunile fundamentale, pe care promit că le voi expune pe
măsură ce voi scrie pe blog.
Trei edituri furnizează sau au furnizat de-a lungul timpului grosul
literaturii ştiinţifice de la noi: editura
Humanitas prin colecţia ei ştiinţifică, editura Tehnică, aflată în moarte clinică din păcate şi editura Curtea Veche. Fără a avea colecţii de
profil, şi alte edituri au produs titluri interesante, cum este “Realitatea
ascunsă” a lui Brian Greene, apărută recent la editura Paralela 45.
“Spaţiu, timp, univers” a lui Lee Smolin, este singura
expunere sistematică pe care eu o cunosc în limba română despre stadiul actual
al cercetărilor în gravitaţia cuanitică. Pentru cei care nu ştiu, gravitaţia
cuantică este teoria care încearcă să unifice teoria cuantică, ce descrie
fizica la scară mică (subatomic) cu teoria relativistă a gravitaţiei. In ciuda
faptului că par ireconciliabile, oamenii de ştiinţă au ştiu de mult că asta
este o iluzie şi că o teorie a totului (T.O.E. – “theory of everything”)
trebuie să unifice cumva cele două perspective. Există trei căi de abordare a
problemei în fizica de azi: teoria cuantică cu bucle (al cărei partisan este
Smolin), teoria corzilor şi analitica geometriei găurilor negre. Smolin expune
didactic (uneori enervant de didactic) atuurile şi minusurile fiecărei teorii,
precum şi propriile argument în favoarea unificării (care I se pare iminentă).
Nu vă speriaţi de termeni, cartea este mai mult decât accesibilă, deşi n-aş
recomanda-o ca pe o carte de debut absolut în lecturarea literaturii
ştiinţifice (pentru aşa ceva, recomand mai degrabă cărţile lui Stephen Hawking
(“Scurtă istorie a timpului”, “O mai scurtă istorie a timpului” sau “Universul
într-o coajă de nucă”). Apreciez acuratetea traducerii dar gasesc total
neinspirată decizia editorului de a alege un titlu comercial (“Spaţiu, timp, univers”) fără a-i adăuga măcar ca subtitlu pe coperta
unu traducerea titlului original ( “Trei căi către gravitaţia cuantică” – “Three
roads to quantum gravity”). Personal, dacă aş fi vazut acest titlu, aş fi
cumpărat şi citit cartea cu mult timp în urmă.